‘Buei eu-ț spun, să te lingi pe dește nu alta, am crezut ca m-a pupat bunuțul D-zeu pe creștet și m-a dus in Rai nu alta, să-mi dea să mânc toate bunătățile alea. Șampanie, caviare, totul era ca-n filme & ca în nechermane! Da’ pe lângă…am băgat niște d-ăia, zi să-i spun, crebeți, așa! Io prima dată am zis că nu mânc jiermii ăia grași, da’ nașu mi-o zis, nu fi bă fraer, că la Cucuieții din deal, nu pupi tu așa ceva!

Mi-am făcut o cruce în ceru’ gurii ș-am zis, bă, daca am mâncat broaște, atunci să mănânc și crebeți d-ăștia. Dar sincer vă spun că dacă creșteau ăștia la noi, pi se chemau cretreji, că doar oțâră simțeai gustul vinului. Și stai să vezi, zice nașu, bă nu băga ca haplea că mai vin feluri de mâncare! Și nu m-am lăsat așa ca prostea, am zis, no zi nașule că merg pe mâna ta, tu ce-mi recomanz? Și-mi zice, uite mie-mi place și-a tot Brianul cu sos berlez! Pe mine asta m-a făcut să ma simt total nelalocul meu;  Brian, e băiatu’ lu’ L’ombelico del Mondo din sat, am zis că no…jiermi înțeleg, da’ nimic mai mult. N-am gustat, că mi-e clar că nașu nu-i zdravăn!

Și să mor dacă te mint, să vezi ce mă întreabă după, zice, da’ auzi… tu ești cu vita? Prima dată am crezut că face referire la pretenă-mea că no, ea e mai plinuță de felu’ ei, și-un-doi m-am burzuluit, am zis că-l pocnesc nu alta, dar dup-aia mi-am zis, huo mă, că la masă se referă bietu naș. Și-i spun, uai dar ce-mi mai place, cum să nu nașule. Pi zice, ia și gustă niște d-asta atunci, nu te mai fâstâci! Mno și io întreb …da’ asta ce mai e? (eu m-am învățat minte, n-ai să mă mai vezi că gust fără să-ntreb!) Și zice: vită tartor. Ia mai dă-te dreq, imi zic, că am ajuns să mănânc și pe tartorul Joianei. Bravo mă, pupa-m-aș că tare m-am ajuns!

No și  am gustat, e… crud, crud, vă spun, crecă d-aia se cheamă așa, împielițată mâncare! Apoi am mai băgat niște cal amar pane, nu era deloc amar și semăna mai degrabă cu un zgârci… ciudaț și caii ăștia și niște inghinale în stil italian.

După ce am zis că-s ca dracu’ la gust inghinalele ăstea italiane, nașu o râs ca prostu’! Nu știu de ce, mie nu-mi plac și pace, n-au niciun gust. Eu l-am bănuit că i s-o urcat crebeții la cap.

La final vă spun cinstit că mie îmi plac fructele noastre de pădure, jnieura, murili, frăguțili draguțili,  nu tăte prostiile ălea din mare, auzi fructe de mare…