La mine Schimbarea e un personaj bizar, supra-ponderal, care se îmbracă ciudat, similar cu Baba Dochia. Hainele ei sunt stacojii din materiale grele, care dau impresia de sufocat și mâncărimi crunte. Deschid mailul, văd că s-a schimbat interfața PAAAC apare Schimbarea, aduceți sărurile, sărițiiiii,  mă ia cu leșin! Adică eu știam exact unde-s toate,  cum arată mailurile noi, ălea citite, unde-i butonul de compose, etc. de ce acum trebe să se schimbe, cine a cerut updatarea asta, Cine-cine spune cine…că eu cu certitudine nu.

Mă întreabă un prieten, să-i dau adresa, îi scriu frumos un mesaj cu stradă si bloc și etaj și de toate și el îmi spune, trimite-mi te rog location. PAAAAAAAAAAAAAAAAAAAC Schimbarea, vine și iar îmi dă micile siguranțe peste cap. Adică mesajele nu mai sunt bune, ce buton trebe sa apăs pentru location ăsta, cică live location, CE???? Efectiv în momentul ăla am văzut cum Schimbarea s-a lățit toată pe canapea cu un rânjet imens pe față. Eu eram toată distrusă, apăsând în isterie cu degetul pe ecranul telefonului.

Sun la o firmă de taximetrie în București pentru un taxi, (maaan, mare greșala, am dat peste tăntica absolută, care începe să se rățoiască la mine că nu pot să-i spun la mall promenada, ei îi trebuie strada exactă, după care îmi închide telefonul în nas. ) PAAAAAAAAAAAAAC o văd. Are iar privirea aia de…a mea ești, care efectiv îmi ingheață sângele în mine.  Deci nu tu clasicul taximetru, care miroase a țigări și-a alte cele..ci cheamă UBER.

Și na, nu zic, am auzit lucruri frumoase despre UBER, dar nimeni nu știe că eu trebuie să dau bot în bot cu grăsăloaia de Schimbare care efectiv îmi ia din spațiu și-mi inspiră aerul cu nesaț. Când aud semne că vine, mă apucă toate panicile, fricile și anxietățile, pentru că în mintea mea schimbarea este asociată cu ceva rău, deranjant, care mă va sâcâi exact când mi-e lumea mai dragă.

Povestea are multe fațete și de aceea merită…povestită. În rarele mele momente de reflectare mi-am dat seama de următoarele:

Majoritatea lucrurilor extraordinare din viața mea, s-au întâmplat datorită unei schimbări. Plecat la facultate, schimbat nushcâte chirii, frizuri, stiluri, gusturi. Schimbările ăstea de suprafață sapă precum o apă de munte în structura noastră interioară. Astfel mi-am schimbat permanent modul în care judec sau înțeleg oamenii, relațiile și nu în ultimul rând pe mine. Schimbarea a adus o înțelegere de ansamblu a vieții, că o fi rău sau o fi bine, nu știu. Eu mă uit acum cu îngăduință la persoana mea de odinioară. Un nou oraș, o nouă casă, un nou loc de muncă, un nou anturaj, o nouă perspectivă, o nouă versiune a mea. Încet-încet mi-am dat seama că Schimbarea-grăsăloaie, e parte din mine sau eu parte din ea. E o versiune care mi-a adus șanse peste șanse să trăiesc experiența propriilor alegeri.

În timp ce vorbesc despre ea… zâmbește. Îi citesc un mulțumesc pe buze. Mno, chiar și-acum m-am schimbat și parcă a mai pus un kilogram pe ea. Ea așa se îngrașă, pe măsură ce eu mă schimb. Ea devine mai mare și mai mare.. Acum că înțeleg asta mi-e mai ușor. E al naibii de greu câteodată, dar uitându-mă la creatura uscată din colț care pune stăpânire pe mine atunci când nu fac nimic, mă complac, zic las așa, mă umple de indiferență și amorțeala îmi dau seama că uneori schimbarea e numa bună!

Și vorba englezului, embrace it! ♥