În Praga am fost de două ori până acum: o dată cu prietenii acum mai bine de 10 ani pe-un ger de ne îngheța și râsul în noi (cu ocazia aia am aflat ce înseamnă Cocârț – adică Whiskey cu Cola, thanks Răzvan pentru asta) și unde am avut parte de multe plimbări pe jos cu nasurile roșii. Atunci am înțeles că nu e de glumă cu berea în Praga, adică băutura asta e ca vinul în Vaslui – sfântă,  am aflat că există ciolan cu ciocolată și că e greu să vezi un oraș când ești cu incă vreo 10 oameni lângă tine cu care râzi non-stop, o fi fost și Cocârțul de vină… nu zic nu.

PS. Dacă mi-aș fi putut aminti parola de HI5 sigur scoteam și vreo câteva poze d-acolo, direct de la locul faptei. Râs, nu vorbe!

Apoi am mai fost în Praga acum doi ani, cu munca, unde am apucat să ne și plimbăm puțin și să mâncăm la probabil cele mai fancy restaurante din oraș. (pentru asta, trebuie un articol separat). Nu o să vă fac o listă cu ce e de văzut în Praga, la o simplă căutare pe Google o să vedeți un itinerariu cu: Ceasul Astronomic, Charles Bridge, Dancing House, Strada Paris, Catedrala  St. Vitus, John Lenon Wall, în schimb am să vă spun o poveste!

Pentru mine Praga e un oraș posh, plin de magazine de design care mai de care mai mișto, care e destul de aglomerat – dar cu o aglomerare educată, stilată. Mi-a fost greu să mă uit la renumitele statui sau clădiri gotice, pentru că în Praga lucrurile contemporane abundă de mult bun-gust, încât latura urbană m-a atras și mai mult.  Povestea de azi e o poveste din imagini..în care viața are expresie!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De departe…poveștile cu oameni,  mi se par cele mai frumoase!