A fost odată, ca niciodată, pe când feții frumoși se potcoveau cu pureci de oțel…ăăă … Pe când balaurii dansau menuet cu portarii de la castel… Nu! nici așa nu-i bine!
Cam pe când cavalerii se luptau în turniruri pentru mâna gingașă, dar harnică a vreunei prințese. A fost dar un castel mare și înfloritor. Regele și regina, pajii și cameristele, paharnicul și cofetarul… ce mai: toată suflarea de la curte se străduia să țină cetatea în strai de sărbătoare…
În fiecare dimineață, pe mesele întinse în curte, se aduceau tacâmurile de argint și pocalele de aur, temeinic lustruite de cu seară, pregătite să dea o bătălie cu platourile înțesate de bucate proaspete și cu butoaile pline de licori cu desăvârșire neprielnice pentru cei cu naturelul mai simțitor. Arena de luptă era măturată și stropită cu apă, doar atât cât să nu creadă cineva că șambelanul era prieten cu praful, iar porțile mari de la intrare erau date de perete pentru a putea face loc alaiului oricărui cavaler dornic să lupte în turnir pentru mâna, de altfel bine împodobită de bijuterii, a prințesei Ignoranția. Nu se știe precis pe cine a supărat regele sau regina și nici nu stăm acum să ridicăm colbul de pe manuscrise tăinuite cu grijă prin rafturi adânc îngropate în beciuri întunecoase.
De la bătrânul astrolog, dar și cu ajutorul menestrelului, de altfel singurul în stare să traducă în cuvinte mormăielile adânc șoptite în barbă de venerabilul cititor în stele, adică de la hoașca aia bătrână sprijnită în toiag ca fasolea de arac și cu privirea ațintită spre înaltul cerului ca un cocostârc cu gâtul înțepenit, am aflat după multă și îndelungă cheltuială cu licoarea cea dezlegătoare de limbi că la nașterea prințesei ursitoarele i-au prezis că o să fie frumoasă, bogată, albă ca spuma laptelui și dulce ca mierea.
Dar atât de proastă încât tot ce avea să atingă își pierdea farmecul, inteligența și cunoștințele. Și i-au dat numele ignoranția. Geaba au încercat mai mari curții tot soiul de tertipuri, uneltiri și mașinațiuni.
Timpul a trecut, vârsta măritișului a venit, zestrea prințesei a crescut simțitor, dar cavaleri care să o ceară vezi bine: ioc. Toți auziseră de calitățile viitoarei mirese și cum ajungea pe la castelele lor vreo solie aducătoare de viclene invitații, se ascundeau prin turnuri înalte sau beciuri adânci, ca și cum n-ar fi fost. Supărată și îmbufnată, Ignoranția jură crudă răzbunare.
Cu oaste mare porni să cucerească lumea, să distrugă hârtia și cernalea, cărțile și cititul, învățătura și cunoștințele, adică tot ce-i făcuse ei atâta rău. A câștigat multe bătălii și a trecut prin foc și sabie multe cetăți. Cinci cavaleri au scăpat și s-au retras aici în ultimul bastion, sub asediu.
Numericus, Geographicus, Scribus, Naturalia și Grafica sunt gata de luptă pe metereze. Intră în palat și ajută-i să învingă ignoranța.